Cele mai mari animale

Cel mai mare peste de apa dulce din lume

Pestele Arapaima sau pirarucu, cum este cunoscut în Brazilia, este una dintre cele mai mari specii de pesti de apa dulce din lume. Numele provine din limba indigena locala si se traduce ca "peste rosu", referindu-se atât la o petele luminoase de culoare rosie de lânga coada cat si culore carnii sale.


Datorita dimensiunilor sale uriase, trupul pestelui are o forma aerodinamica foarte buna si înotatoarele dorsale si anale sunt orientate spre spate aproape de coada iar pe corp are culoarea gri cu nuante verzui. În comun cu alti pesti de ordin Osteoglossomorph (pesti ososi), arapaima are dinti ososi ascutit, care ajuta foarte mult la taierea prazii.


Faptul ca specia arapaima este amenintata cu disparitia a fost descoperit de cercetatori din SUA Leandro Castello de la Woods Hole Research Center din Massachusetts si Donald Stewart de la Syracuse University din New York.

Expertii cercetatori au constatat ca populatia arapaima este serios amenintata de pescuit suprapracticat in regiunile mai sarace din Brazilia. Ei spun ca, deoarece acestia sunt foarte mari si înoata de obicei aproape de suprafata, acesti pesti sunt usor de prins.

Pirarucu poate ajunge la dimensiuni considerabile, la un moment dat au existat multe persoane care au prins specii de 3 metri lungime si care cantareau peste 150 kg, fiind capabil de a ajunge, în unele cazuri, la o lungime maxima de 4,5 metri si o greutate de 200 kg. Cu toate acestea, în prezent exista putine exemplare mari, din cauza pescuitului excesiv al acestei specii si declinului stocurilor de peste, dimensiunea medie a scazut, desi este înca comun a întâlni exemplare de 2 metri lungime si 125 kg.
Pirarucu are de obicei o culoarea gri deseori întrerupte de pete portocalii pe la sfârsit si mai ales pe abdomen si spate. O alta caracteristica este modul în care respira aer si înghite când se ridica la suprafata în înot , pentru ca trebuie sa apara la suprafata la fiecare 10-20 de minute.

Femela atinge maturitatea sexuala la vârsta de 5 ani, la acest moment este, de obicei de 160 cm lungime. Sezonul de imperechere este din luna decembrie pâna în luna mai . Reproducerea este, de asemenea, legata de perioada de inundatii sezoniere si semi-anuale fluctuatia ulterioara a apei, pentru ca animalul depune ouale între februarie si aprilie, când nivelul apei este mai mic, într-un fel de cuib, de obicei, o vale larga de nisip 50 cm si o adâncime de 15 cm sub apa. În timp ce ouale ajung la maturitate, nivelul apei creste dramatic, astfel încât descendentul nascut are destula hrana pentru subzistenta. Mama este un parinte grijuliu, si îsi protejeaza oauale cu dârjenie.

Cea mai mare felina din lume

Lasand la o parte toate glumele despre placutale si dragutele pisici de casa, cea mai mare felina ''pisica'' din lume este tigrul siberian. Singura populatie salbatica a acestei feline pote fi gasita în nord-estul Chinei, regiunea Amur din Extremul Orient al Rusiei si foarte putine în Coreea de Nord. Populatia totala a tuturor tigrii siberieni, amandoua atât salbatice cat si în programe de reproducere în captivitate este mai mica de 600, clasificânduse ca pericol critic de IUCN. Un mascul adult poate cântari pâna la 320 kg, dar programele recente de reproductie au observat greutatea tigrul siberian la medie 215 kg;. Cu toate acestea tigrul siberien nu este o felina cu care a-ti vrea sa va intalniti intr-o noapte intunecata.

Tigri siberieni se confrunta cu doua amenintari foarte puternice pentru supravietuirea lor dintre care primul este braconajul ilegal. Un tigru se poate vinde pentru pâna la $ 50k pe piata neagra. Este folosit în medicina traditionala chineza pentru oasele sale si alte parti ale corpului, desi nu exista nici o dovada stiintifica ca piesele de tigru au proprietati medicale de vindecare. Atât China si Rusia au instituit masuri de protejare a tigrul siberian, dar sunt necesare mai multe resurse pentru a opri braconajul ilegal. A doua mare amenintare pentru tigrul siberian este distrugerea habitatului. Defrisarile ameninta ca prada cu care tigru supravietuiestesa dispara; mistretul în principal si cerbul. Un tigru ajuns la maturitate pote manca la fel de mult ca 27 kg de carne într-o singura noapte, facând distrugerea habitatelor o problema reala.

Planul Specii de Supravietuire este un program de reproductie a tigrului siberian în captivitate, cu speranta de a ii elibera în cele din urma în salbaticie. Exista peste 200 de tigri implicati în acest program, 160 din ei sunt tigrii siberieni, astfel încât exista un dram de speranta in recuperarea speciei.
Tigrul siberian (Panthera tigris altaica) este o specie rara de tigru, cunoscut, de asemenea, si sub numele de tigrul amur, tigrul coreean, tigrul nord chinezesc sau tigrul manciurian. Cu toate ca în trecut popula Asia centrala si vestica si estul Rusiei acum are un teritoriu de raspândire limitat: regiunea Amur-Ussuri în estul Siberiei unde acum este protejat. Este cel mai mare dintre cele opt subspecii de tigru si cea mai mare felina în viata. Studiul genetic din 2009 a aratat ca tigri siberieni sunt aproape identici cu Tigrul Caspian ,acum o populatie disparuta din vest despre care se credea ca sunt o subspecie distincta. Femelele nasc 2-4 pui, dupa o perioada de gestatie de 104 zile Tigrii sunt vânatori solitari. Puii stau cu mama lor cel mult doi ani, apoi pornesc sa îsi ia în stapânire un teritoriu propriu. Masculii se îndeparteaza de locul unde s-au nascut, însa femelele ramân adesea aproape de teritoriul mamei. Se hranesc cu caprioare, porci salbatici si bivoli. Tigrul este o specie în pericol de disparitie. Tigrul siberian si tigrul chinezesc sunt specii extrem de periclitate, aduse aproape în pragul disparitiei. Usor de recunoscut dupa blana lor vargata, cei mai multi tigri traiesc în paduri sau în zone cu multa iarba. Sunt înotatori puternici si adesea se scalda în lacuri sau râuri. Pâna în ultimele decenii au existat opt subspecii distincte de tigru. La ora actuala au mai ramas însa numai cinci, dintre care tigrul de China se confrunta cu pericolul iminent al disparitiei.
Blana Tigrului Siberian este moderat de groasa, aspra si rara în comparatie cu cea a altor feline care traiesc în fosta Uniune Sovietica. În comparatie cu populatiile vestice acum distruse, haina de iarna si cea de vara a Tigrului Siberian sunt de un contrast puternic fata de alte subspecii. În general blana populatiilor vestice este mai deschisa la culoare si mai uniforma decât cea a populatiilor estice. Blana de vara este aspra în timp ce blana de iarna este mai densa, mai lunga, mai moale si mai matasoasa. Blana de iarna pare adesea destul de neîngrijita pe trunchi, si este semnificativ mai lunga pe cap, aproape acoperind urechile. Mustatile si blana de pe occiput si partea superioara a gâtului sunt de asemenea foarte lungi. Haina de iarna a tigrului are o culoare de fond mai putin luminoasa si ruginita comparativ cu haina de vara. Datorita lungimii blanii de iarna dungile apar mai largi cu un contur mai putin definit. Blana de vara are pe spate o lungime de 15-17 mm, 3 0-50 mm în partea de sus a gâtului, 25-35 mm pe abdomen, 14-16 mm pe coada. Blana de iarna are pe spate 40-50 mm,70-110 mm în partea de sus a gâtului, 70-95 mm pe gât,60-100 mm pe piept si 65-105 mm pe abdomen. Mustatile au 90-115 mm. 

Cel mai mare caine din lume

Cel mai mare caine din lume poate fi masurat in greutate sau de înaltime, asa ca aici este defalcarea în functie de:Greutate
Printre rasele cele mai grele doi in lume sunt Saint Bernard care cântareste între 72 si 110 kg si Mastifful englez, al carui greutate poate fi peste 91 de kilograme. Guiness Book of World Records au descoperit un Mastiff englez pe nume de Zorba, care cântareste aproape 143 kg.
Inaltime
Cea mai înalta rasa de caini din lume, este o remiza între Wolfhound irlandez a carei medie de înaltime este de 90 cm la umar, si Marele Danez, care se ridica la cm între 76 si 100.
Este un confort sa stim, totusi ca, in cea mai mare parte, temperamentul acestor câini de este destul de bun. Great Danes sunt cunoscuti a fi prietenosi, blânzi, bun cu oamenii (inclusiv copii) si alti câini. Wolfhounds irlandez sunt cunoscuti a fi bun la fire, blând, inteligent si bun cu copii. Mastiffii englezi sunt cunoscuti ca fiind câini loiali, devotati familiei si sunt buni caini de paza. Ei sunt, în general, blânzi si buni cu exceptia cazului în care cineva constituie o amenintare imediata pentru familia lor.

Cel mai mare paianjen din lume

Cel mai mare paianjen din lume este Goliat Birdeater Tarantula; este nativ din America de Sud. Acest monstru are o lungime de picior de pâna la 28 de centimetri si poate cântari peste 100 de grame. Este aproximativ de marimea unei farfurii atunci când toate picioarele sunt extinse. Este un paianjen vizuin caruia îi place sa traiasca în gauri de rozatoare, în medii întunecate si umede. În ciuda numelui sau, acest paianjen aproape niciodata nu manânca pasari, dar favorizeaza insecte, broaste, sopârle si la rozatoarele mici. Acesti pradatori devin prada tribului Piaroha în Venezuela, care ii picteaza pe corpurile lor.

Ca si în multe alte specii de paianjen, cel de sex feminin Goliat Birdeater Tarantula poate trai mult mai multi ani decât cel de sex masculin. Femelele traiesc între 6 si 14 ani si barbatii traiesc între 3 si 6 ani. Multi oameni pastreza aceste tarantule ca animale de companie, desi acestea sunt una dintre cele mai agresive specii de tarantula si ar trebui sa fie pastrate de catre proprietarii de paianjen cu experienta. Muscatura lor nu este mai rea decât ca o intepatura de viespe (cu exceptia cazului în care sunteti alergic), dar ne-am putea gasi un pic traumatizati in cazut in care am fi muscati de un paianjen urias. Ce poate fi mai iritant pentru om sunt firele de par scurt, ghimpati care acest paianjen le poate eliberara în mediul sau atunci când este amenintat. Acesti peri au fost comparati cu sentimentul de fibra de sticla pe piele.

O data pe an, femelele depun între 100 si 400 de oua, din care ies puii într-o luna si jumatate pana la doua luni.

Cel mai mare sarpe din lume

Cel mai mare sarpe din lume poate fi masurat prin lungime, circumferinta si masa. Anaconda verzde este cel mai mare sarpe în masa si grosime, cu diametre de pâna la 30 de centimetri si o lungime de pâna la 9 metri. Cele mai multe se cântaresc aproximativ 250 kilograme. Acesta este un pic înfricosatore considerând ca sunt un sarpe acvatic, astfel încât de cele mai multe spre deosebire pe cele pe care le poti vedea, de obicei, anacondele scot doar capul din apa, lasand imaginatiei lungimea ei! Acestea sunt de asemenea, cunoscute pentru ambuscada care o fac prada lor lovindo ca o marioneta de copaci. Anacondele verzi sunt un membru al familiei veninose boa constrictor si se intalneste în fluviul Amazon din America de Sud. Anaconda verde ucide prada prin incolacire in jurul lor si stoarcerepana la moarte, fie prin sufocare sau prin sangerari interne. Ele nu musca, dar si in cazul in care musca uneori, muscaturile lor nu sunt fatale. Ele sunt cunoscute de a mânca peste, pasari si mamifere, inclusiv animale la fel de mari ca si jaguari si crocodili.

De obicei, femelele Anaconda verde se imperecheaza cu mai mult de un mascul în acelasi timp; 2-12 si bobinandu-se într-o minge de împerechere masiv cu masculul, care pot ramâne asa pentru saptamâni. Anaconda verde sunt ovoviviparous, în sensul ca acestea detin oua în interiorul corpului lor pâna când acestia le leapada si dau nastere la 20-30 de pui nascuti vii, care trebuie sa se descurce singuri imediat.

Anaconda verde nu este o specie in pericol de disparitie, însa comertul în pielea lor este ilegal în majoritatea tarilor.

Cea mai mare sarpe din lume ca lungime este pitonul reticularcare ajunge la o lungime de 9,1 metri si abia doar bate la Anaconda verde. Acest sarpe din sud-estul Asiei este mai subtire si traieste in terenuri locuinte, desi îi place sa traiesc în jurul locurilor cu apa. Pitonii reticulari este o specie din familia Pitonilor. Atât anaconda si pitonii ucid prada prin sugrumare, dar principala diferenta dintre aceste doua specii este faptul ca, spre deosebire de Anaconda verde, pithonul reticular este ovipar, în sensul ca ea stabileste oua în afara corpului ei si le protejeaza incolacindu-se în jurul lor. Dieta lor consta mai ales din mamifere si pasari, dar au existat rapoarte de atacuri asupra oamenilor, eventual în aparare. Unul pithon a sufocat un om pana la moarte prin încercarea de a înghiti, pentru ca a inceput cu capul omului si s-a potignit la umerii acestuia.

Pitonii sunt crescuti în Asia de Sud pentru pielea lor si carne, care este considerata o delicatesa în regiune.

Cel mai mare crocodil din lume

Cea mai mare crocodil din lume este crocodilul de apa sarata, gasit în Australia de Nord si Asia de Sud-Est. Un crocodil de apa sarata adult de sex masculin (saltie) poate fi între 5,5 si 6,3 metri lungime si poate cântari pâna la 910 kg sau mai mult. Aproape toate atacurile asupra oamenilor din partea acestui gigant sunt fatale; fie prin înec sau prin strivirea craniului. Oamenii din Australia de Nord le este interzis sa posteze orice fel de semn care ar putea arata ca in acesl corp de apa, lac sau mlastina sau orice ar fi, se afla crocodili de apa sarata. Atacurile sunt rare; cam 1-2 pe an. În Asia de Sud-Est, populatia este raspândita sporadic, fiind foarte amenintat în unele regiuni, cum ar fi Vanuatu, Thailanda, Cambodgia si Vietnam, atacurile sunt rare, sau nedeclarate.

Crocodilii sunt crescuti pentru carnea lor, pielea si ulei. Din pielea crocodilului se fac portofele din piele, genti de mâna, serviete si pantofi de o rezistenta deosebita. Carnea este frageda si albicioasa si cu un gust ca o combinatie între carnea de pui si crab. 

Cel mai mare cal din lume

Cel mai mare cal din lume este Radar, un belgian în Texas. El este de 1.99 de metri din partea de jos a piciorului pana la vârful umarului si cantareste putin peste 1200 de kilograme. El este titularul recordului pentru anul 2007, la varsta de doar 9 ani.

Calul Shire este cel mai mare rasa de cai. Calul Shire este, de asemenea, un tip de cal proiect si a fost folosit pentru a trage greutati înainte de inventarea masinii. Stramos al lor, Marele Cal medieval a fost adus în Anglia de William Cuceritorul în 1066. In mod traditional, rolul lor a fost sa livreze bere din fabrici de bere la pub-uri în jurul Angliei. Deoarece masina a fost probabil mai eficienta decat calul, nevoia de cal Shire a scazut si populatia lor a scazut odata cu ea.

Astazi, caii Shire poate fi vazuti într-o procesiune anuala la curtea Royala în Anglia cunoscuta ca Trooping Color. Ei conduc procesiunea tobosarilor. Ei sunt o rasa care este usor de recunoscut si sunt, probabil, cel mai bine cunoscut pentru "sosete", un fir de par alb, pufos, care se extinde de la genunchi la copitele lor. Sunt cai puternici, robusti cu picioarele drepte si musculoase.

Rasa lor are de a face cu o revenire datorita unor crescatorii din SUA, Canada, si Regatul Unit. Calul Shire este încrucisat in prezent si cu alte rase. Din nou, calul Shire este folosit la câteva fabrici de bere din Marea Britanie care ii folosesc pentru transporta berea pe o raza de km 10.

Bibliogtafie:

http://www.travelers-way.com