Vântul suflă peste păpădiile galbene după care se ridică spre înălţimi. Firişoare de grâu răspund vântului cu mişcări line. Se bucură de mângâierea discretă a vântului şi scutură ultimele bobiţe de rouă. O nouă zi începe. O zi frumoasă, judecând după razele de soare ca nişte săgeţi de foc.
La câţiva paşi distanţă, seminţele de floarea-soarelui îşi deschid petalele, parcă dorind să îmbraţişeze soarele.
Un copac bătrân, mare precum un munte domină întreaga câmpie. El este nerăbdător să înflorească. Îşi ridică crengile sper cer şi soarbe din căldura divină a soarelui. Trebuie să se bucure de fiecare primăvară, ca şi cum ar fi ultima.
De la înălţimea copacului se observă necuprinsul câmpiei. Ca un covor magic, verdele câmpiei se mişcă în bătaia vântului, zici că sunt nişte valuri. Dacă nu ai şti că este verdeaţă ai putea jura că marea este verde. Câmpia reînvie primăvara, pregătindu-se de rod.
Spectacolul acestui peisaj de câmpie este emoţionant şi emană speranţă şi bucurie privitorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu