Sfinxul din Bucegi

Sfinxul din Muntii Bucecieste un megalit antropomorf situat la 2.216 m altitudine. Originea numelui Sfinxului este datorată asemănării sale cu un cap uman, mai exact cu asemănărea Sfinxului Egiptean, formarea lui fiind datorată eroziunii eoliene (vântului). Format dintr-ul bloc mare de piatră ce a căpătat forma de astăzi intr-un timp foarte îndelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi măsoara 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime.

Din punct de vedere istoric și chiar mistic, Sfinxul este reprezentarea unei divinități supreme din timpuri pelasge. Aspectul său omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate și putere, acest lucru fiind evidențiat prin fața proporționată, buze severe si bărbia voluntară. Pelasgii au fost anteriori grecilor, triburile lor au fost răspândite mai ales în zona Mării Egee. Mulți istorici merg până acolo încât spun că Marele Sfinx de la Giza , Egipt, este o copie a celui de pe platforma Bucegilor. Acest lucru se bazează pe niște asemănări care sunt mai mult sau mai puțin întâmplătoare, cum ar fi faptul ca Sfinxul din Bucegi are aceeași înăltime cu cel egiptean, de la Gizeh.

Asemănarea sa cu un Sfinx (dacă este privit din anumite unghiuri, marcate în jurul său), cât și legendele si istoria locului, au făcut ca această formațiune geologică să devină o atracție turistică importantă.

Se spune că acest loc a fost centru energetic folosit pe vremuri de extratereștri, multe legende circulând prin părțile locului în acest sens. În imediata apropiere a Sfinxului se află o anume peșteră ce ar strânge mistere energetice deosebite. Aceste mistere energetice sunt atracția multor oameni pasionați de acest subiect. Alte zvonuri spun că tot aici ar exista o mină de uraniu, părăsită, ce nu mai este în funcțiune din al doilea război mondial.

În munții României există și alți megaliți care poartă denumirile de sfincși:Sfinxul de la Stanisoara, Sfinxul de la Piatra Arsa, Sfinxul Lainicilor,Spinxul Bratocei,Spinxul Banatean cunoscut și sub denumirea de „Sfinxul de la Topleț”, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon etc.

Originea denumirii

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost pur si simplu fascinați de această minunăție a naturii. Ca drept dovadǎ stǎ mǎrturie cea mai veche fotografie ce are Sfinxul din Bucegi ca și personaj principal. Aceasta datează din anul 1900, cand tehnica fotografică era abia la începuturile ei. Luând aceste lucruri în calcul, putem foarte ușor sǎ ne dǎm seama cât de importantă a fost această formațiune pentru vizitatori, dacǎ în acele condiții în care aparatele de fotografiat cântǎreau extrem de mult, a existat cineva interesat să o fotografieze. Aceastǎ fotografie poartǎ numele de Babele din Caraiman. Prima denumire oficialǎ, ca și Sfinxul din Bucegi, dateazǎ din anul 1935 într-un articol al publicației de profil a vremurilor respective ce purta numele de Buletin Alpin.

Astfel, odată ce această denumire a fost dată, a fost doar un pas pînă la a deveni oficială. A doua numire în acest sens a megalitului a apărut în Revista „România”, inființată de profesorul Alexandru Badauta(1901-1983), prozator, memorialist și eseist și unul dintre întemeietorii Oficiului Național de Turism (în 1936), , fiind deosebit de pasionat de acest subiect, a descris pentru prima oară acest megalit și l-a denumit „Sfinxul românesc” .

Accesul spre Sfinxul din Bucegi

Cea mai simplă cale de acces este cu Telecabina Bușteni – Babele, traseu ce are o lungime de 4350m, o diferență de nivel de 1235m și este străbătut în aproximativ 15 minute. Telecabina are o capacitate de 25 persoane, iar programul zilnic (mai putin marti) este 7:45-17:00 (ultima urcare la ora 16:00 si ultima coborare la ora 17:00). În zilele de marți programul este 10:30-17:00. Prețul biletelor pentru Telecabină este 29 lei urcare sau coborâre (58 lei dus-întors) pentru adult si 16 lei pentru copii (sub 12 ani).

Cabana Babele este cea mai cunoscutǎ cabanǎ din zonă, ea având o capacitate de 108 locuri de cazare. De la cabanǎ, drumul de acces cǎtre Sfinx este foarte ușor de parcurs, deoarece vom întâlni din Bușteni o potecǎ marcatǎ cu un triunghi albastru pe vaile Urlătoarea Mică și Urlǎtoarea Mare până în apropierea cantonului Jepi. Acest traseu este recomandat doar pe timp de varǎ. Cu toate acestea, în comparație cu majoritatea regiunilor turistice montane unde avem parte de acces dificil, în ceea ce privește Sfinxul din Bucegi, vorbim cu siguranța despre acces relativ simplu, datorită noțiunii de platou, și anume Platoul Bucegi, unde este poziționat.

Apariție în filme

Sfinxul din Bucegi apare în filmul Dacii (1967), el fiind locul unde este jertfit Cotyso, fiul regelui dac Decebal (87-106 d.Hr).  Această moarte ritualică este inspirată din informațiile lui Herodot (c.484 - c. 425 î.Hr.) privind religia geților: trimiterea ca sol la Zamolxe a celui mai curat dintre tineri prin aruncarea în 3 sulițe , istoricii neștiind dacă această jertfă se mai aplica și în timpul lui Decebal.

În filmul Haiducii lui Sapecai (1971), căpetenia de haiduci Anghel Șaptecai este prinsă de căpitanul de arnăuți Mamulos și dus pe hotarul țării, pe lângă formațiunile muntoase Sfinxul din Bucegi și Babele. În loc să-l ucidă, Mamulos îl trimite însă în Transilvania, amenințându-l că-i va ucide pe toți haiducii dacă Anghel se va întoarce în țară.

Bibliografie:wikipedia

                legende si povesti

http://www.meleaguri.ro/2007/07/01/sfinxul-si-babele/

Vremurile cand oamenii tremurau in adaposturile lor de frica pradatorilor periculosi sunt de mult apuse. Astazi omul a ajuns specia dominanta pe aceasta planeta. Cu toate acestea exista inca unele vietuitoare care se incapataneaza sa ne arate ca in unele conditii nu este chiar asa. Chiar daca pentru majoritatea oamenilor intalnirile cu astfel de animale periculoase sunt putin probabile, capacitatea acestora de a face mii de victime nu trebuie deloc subestimata!

Prima pagină › Natură

vezi toate articolele din Natură ›Natură

Top 10 – Cele mai ucigatoare animale

Trimite pe email

Nicu Parlog | 27.08.2008 | 46 Comentarii

+ZOOMTop 10 – Cele mai ucigatoare animaleGalerie foto (11)

Vremurile cand oamenii tremurau in adaposturile lor de frica pradatorilor periculosi sunt de mult apuse. Astazi omul a ajuns specia dominanta pe aceasta planeta. Cu toate acestea exista inca unele vietuitoare care se incapataneaza sa ne arate ca in unele conditii nu este chiar asa. Chiar daca pentru majoritatea oamenilor intalnirile cu astfel de animale periculoase sunt putin probabile, capacitatea acestora de a face mii de victime nu trebuie deloc subestimata!

10. Broastele sageata amazoniene

Amfibienii grupati de specialisti in genul Dendrobates s-au adaptat la atacul pradatorilor naturali printr-o arma putin obisnuita - pielea veninoasa. Aceste broaste secreta toxine alcaloide prin piele, fapt ce duce la otravirea oricarei creaturi care intra in contact cu ele. Majoritatea celor 175 de specii nu sunt mortale cu exceptia unora care pot ucide usor orice om care intra in contact cu epiderma lor periculoasa. Toate aceste broaste prezinta culori vii, puternice si contrastante pentru a avertiza astfel orice eventual pradator. Pielea de pe spatele broastelor sageata secreta toxine alcaloide cu efect neurotoxic. Un astfel de amfibian produce zilnic o cantitate de toxine capabila sa ucida 10 oameni adulti. Broastele nu isi secreta propria otrava, alcaloizii respectivi fiind sintetizati din anumite specii de furnici si muste consumate de acesti amfibieni. Din acest motiv, broastele sageata tinute in captivitate si hranite cu hrana atipica nu au secretat periculoasele toxine.

9. Bivolul salbatic african

Masculii acestei impozante specii de bovide salbatice ating in mod frecvent greutati de circa 900 kilograme, ceea ce face din bivolul african un adversar periculos chiar si pentru un grup de lei. Cu toate acestea, nu doar dimensiunile sale, dublate de o pereche de coarne impresionate, au dus de-a lungul istoriei la reputatia sa de ucigas de oameni. In mod unic printre mamiferele erbivore, bivolul african da dovada de o agresivitate neobisnuita, completata de o sete de razbunare si o inteligenta remarcabila, dupa cum poate confirma orice vanator sau cercetator care a studiat modul de viata al acestei specii aparte. In timpul unei vanatori, daca un bivol este ranit, se retrage invariabil intr-un desis de unde porneste in urmarirea vanatorilor pe care-i ataca cel mai adesea din spate. Rapoartele anuale din diverse tari africane prezinta de fiecare data cazuri in care vanatori, bastinasi si chiar zoologi au fost ucisi sau schiloditi de catre redutabilul bivol african. Unii cercetatori afirma ca rolul de cel mai periculos animal al Africii, detinut de hipopotam, este detronat in unele regiuni de catre bivoli.

8. Ursul polar

Regele Arcticii este considerat de majoritatea specialistilor ca fiind cea mai masiva specie de urs din lume, aducand drept argument cazul ursului polar impuscat in anii’60 langa Capul Barrow din Alaska. Uriasul alb cantarea nu mai putin de 1 tona si doua kilograme. Evident, nu toti ursii polari ating aceste dimensiuni. Totusi un mascul adult atinge in medie 600-700 kg si ridicat in doua labe depaseste inaltimea de 3 m. La astfel de dimensiuni doborarea unui om este un act care nu necesita nici macar 4% din intreaga forta dezvoltata in timpul atacului, dupa cum au demonstrat studiile recente. Ursul polar este un carnivor 100%, fapt ce influenteaza si comportamentul violent al acestuia. In mod normal, ursul polar nu considera oamenii ca parte componenta a dietei sale, datorita faptului ca omul are o cantitate redusa de grasime. Cu toate acestea, ursii albi sunt responsabili de moartea celor mai multi oameni din regiunea Arcticii.

7. Elefantul african

Cel mai mare animal terestru este, pe buna dreptate, si una dintre cele mai temute aparitii din savana africana. Oamenii se lasa deseori inselati de aspectul bonom al elefantilor si se apropie nepermis de mult de turme pentru a le filma si fotografia mai bine, ignorand cu buna stiinta avertismentele rangerilor sau ale calauzelor africane. Astfel au loc majoritatea atacurilor elefantilor asupra oamenilor. Agresiunile sunt infaptuite de obicei de femelele adulte care se tem pentru siguranta puilor din turma. Mai rar sunt inregistrate atacuri din partea masculilor. Ele au loc, in general, in senzonul de imperechere, atunci cand organismul acestora este invadat de hormoni. In astfel de momente, comportamentul masculilor se modifica radical. Ei devin agresivi, se lupta intre pentru femele si pot ataca usor alte animale. Nici oamenii nu scapa de sarjele elefantilor daca au nenorocul sa-i intalneasca in aceste momente. Conform ultimelor rapoarte, elefantii ucid anual circa 500 de oameni in intreaga Africa.

6. Crocodilul de apa sarata

Gigantul lumii reptiliene din prezent este si pradatorul suprem de-a lungul intinsului sau areal care ocupa Australia, Indonezia, Malaezia, Peninsula Indochina si coasta de est a Indiei. Capabil sa vaneze prazi variate, de la pesti mici si pasari de apa pana la marele bivol indian, crocodilul de apa sarata ramane unul dintre cei mai periculosi dusmani naturali ai omului. In mediul acvatic, crocodilul de apa sarata este capabil sa inoate la fel de bine ca un delfin. Trebuie amintit ca acesta specie este singura, dintre toti crocodilienii actuali, capabila sa traiasca deopotriva in apele sarate ale oceanelor si in cele dulci ale raurilor si mlastinilor. Un mascul adult poate depasi lungimea de 6 metri, exista un caz documentat in care un crocodil de apa sarata a ucis un armasar de tractiune in greutate de o tona in mai putin de un minut. Datorita faptului ca traieste in zone dens populate, acest crocodil este responsabil de cele mai multe atacuri asupra omului dintre toate speciile actuale de crocodili.

5. Leul african

Desi leul este a doua felina ca marime dupa tigru, se pare ca acesta conduce detasat in topul felinelor mancatoare de oameni. Cauza o reprezinta disparitia constanta a tigrilor din padurile Asiei, precum si faptul ca populatia Africii creste accelerat, tot mai multi oameni fiind astfel pusi in situatia de a incalca tinuturile unde traiesc lei. Datorita acestei situatii, circa 70 de persoane sunt ucise in fiecare an doar in Tanzania. In ciuda acestor cifre, leii nu au dezvoltat o anume predilectie pentru carnea de om. In majoritatea cazurilor, responsabili pentru atacuri sunt leii batrani, raniti, debili fizic, sau cei care au fost alungati din grupul lor. Datorita acestor situatii, leii respectivi nu mai sunt capabili sa vaneze prazile lor naturale. In mod natural acestia incep sa pandeasca si sa ucida oameni. Evident, actul uciderii unui om este mult mai usor de infaptuit pentru un leu batran sau bolnav decat urmarirea unor zebre, antilope sau bivoli. Odata ce un astfel de leu a ucis oameni, va continua sa-i vaneze pentru tot restul vietii, felina fiind pe deplin constienta ca o persoana adulta nu-i poate opune rezistenta asemenea unui bivol sau unui facocer.

4. Marele rechin alb

Cunoscut in lumea zoologilor drept cel mai mare peste pradator, rechinul alb nu isi dezminte acest renume, deseori fiind capturate femele care atingeau 6 metri lungime si o greutate de 4-5 tone. Rechinii albi sunt singurii reprezantanti acuali ai acestui gen, majoritatea specialistilor considerand specia marelui rechin alb drept un relict istoric. In general, traieste in majoritatea oceanelor lumii, zonele cu cea mai mare concentratie de rechini albi fiind apele de coasta din jurul Siciliei, Californiei, Mexicului, Floridei, Africii de Sud, Australiei si Noii Zeelande. In mod obisnuit, rechinii albi nu ataca oamenii, avand aceeasi motivatie ca ursii polari, lipsa grasimilor. Toate cazurile de atac asupra oamenilor sunt cauzate de confuzia rechinilor fata de surferii a caror silueta este asemanatoare cu cea a focilor, prada favorita a rechinilor albi. O alta cauza a atacurilor este datorata obiceiului rechinilor albi de a cerceta obiectele si fiintele intalnite in apa prin muscaturi. Astfel rechinii reusesc sa determine natura, consistenta si temperatura acestora. Daca un om apuca sa sangereze in urma acestor muscaturi usoare, atacul este inevitabil.

3. Meduza Irukanji

Temuta molusca otravitoare este cea mai periculoasa vietate din mari si oceane, numarul oamenilor ucisi in fiecare an de Irukanji depasind cifra cumulata a tuturor victimelor rechinilor, serpilor de mare, baracudelor si a pestilor veninosi. Meduzele Irukanji folosesc doua tipuri de otrava : cea de toxicitate redusa, care este secretata in momentele in care vaneaza pesti, moluste si crustacee; si cea mult mai toxica, care este folosita strict in autoaparare. Veninul este pastrat in tentacule si este injectat la contactul cu pielea omului. Un singur tentacul contine o cantitate de venin suficienta pentru a ucide 50 de oameni. Irukanji traiesc in apele teritoriale ale Filipinelor, Vietnamului si Australiei. Din anul 1954 pana in prezent, un numar de 5 567 de oameni si-au pierdut viata datorita atacurilor meduzelor Irukanji.

2. Cobra indiana

Cel mai cunoscut sarpe al Indiei, cobra, desi nu este cel mai veninos sarpe din lume se poate lauda cu cel mai mare numar de victime umane dintre toate speciile de ofidieni. O cobra nu depaseste lungimea de 2 m si nu este considerat un sarpe agresiv. De fapt, cobra indiana are obiceiul de a lansa o serie de avertismente oricarui om sau animal care trece prin dreptul sau, inainte de a ataca. Cu toate acestea, 50 de oameni mor saptamanal in India datorita muscaturilor de cobra. Specialistii pun acesta situatie pe seama faptului ca India se confrunta cu o explozie demografica accelerata, tot mai multi oameni invadand zonele salbatice si intrand astfel in contact cu serpii cobra.

1. Tantarul

Desi nimeni nu se asteapta ca primul loc al acestui top sa fie detinut de banalul tantar, faptele si istoria acestei insecte spun o cu totul alta poveste. Tantarul anofel au ajuns sa fie considerat, pe buna dreptate, cea mai periculoasa vietuitoare din lume. Cauza este una simpla, aceste insecte sunt purtatorii si transmitatorii temultului virus al malariei. Circa 2 milioane de oameni din Africa si Asia mor anual datorita maladiei transmisa de tantarii anofeli. La o privire mai atenta asupra acestui fenomen, situatia este mult mai grava. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in viitorul apropiat tantarii vor transmite virusul malariei unui numar de aproximativ 70 milioane de oameni. Tantarii au ajuns sa raspandeasca malaria in tari precum Marea Britanie, Japonia si Noua Zeelanda. Acest lucru a devenit posibil datorita incalzirii accentuate a climei si schimbarii curentilor de aer care faciliteaza astfel deplasarea roiurilor de tantari in zone in care acestia nu au fost intalniti in mod normal.

Astronomii japonezi au declarat ca sunt convinsi de existenta unei noi planete, care graviteaza la granita sistemului nostru solar, si care va fi descoperita in cel putin zece ani, oferind si modalitatea de a face acest lucru.

Oamenii de stiinta de la Universitatea din Kobe, din vestul Japoniei, se bazeaza in afirmatiile lor pe simularile informatice, acestia declarand intr-un comunicat ca "Exista o probabilitate ridicata ca o planeta adevarata, inca necunoscuta, cu o masa de 0,3 - 0,7 ori mai mare ca a Pamantului, sa se gaseasca la granita sistemului nostru solar", "Daca se efectueaza studii la scara mai larga, aceasta planeta misterioasa va fi, fara indoiala, descoperita in cel putin zece ani", au mai adaugat acestia. 
Studiile realizate de cercetatorii din Kobe, coordonate de profesorul japonez Tadashi Mukai si de cercetatorul american Patryck Lykawka, vor fi publicate online, in aprilie, in “Astronomical  Journal”, editat de “Societatea de Astronomie Americana”.

Ipoteza existentei unei asa numite "planete a X-a" a fost anuntata dupa ce, in 2006, comunitatea stiintifica internationala a decis sa excluda Pluto de pe lista planetelor din sistemul nostru solar.

Bibliografie:
http://www.descopera.ro/dnews/2422753-o-noua-planeta-in-cadrul-sistemului-nostru-solar

Cele mai mari animale

Cel mai mare peste de apa dulce din lume

Pestele Arapaima sau pirarucu, cum este cunoscut în Brazilia, este una dintre cele mai mari specii de pesti de apa dulce din lume. Numele provine din limba indigena locala si se traduce ca "peste rosu", referindu-se atât la o petele luminoase de culoare rosie de lânga coada cat si culore carnii sale.


Datorita dimensiunilor sale uriase, trupul pestelui are o forma aerodinamica foarte buna si înotatoarele dorsale si anale sunt orientate spre spate aproape de coada iar pe corp are culoarea gri cu nuante verzui. În comun cu alti pesti de ordin Osteoglossomorph (pesti ososi), arapaima are dinti ososi ascutit, care ajuta foarte mult la taierea prazii.


Faptul ca specia arapaima este amenintata cu disparitia a fost descoperit de cercetatori din SUA Leandro Castello de la Woods Hole Research Center din Massachusetts si Donald Stewart de la Syracuse University din New York.

Expertii cercetatori au constatat ca populatia arapaima este serios amenintata de pescuit suprapracticat in regiunile mai sarace din Brazilia. Ei spun ca, deoarece acestia sunt foarte mari si înoata de obicei aproape de suprafata, acesti pesti sunt usor de prins.

Pirarucu poate ajunge la dimensiuni considerabile, la un moment dat au existat multe persoane care au prins specii de 3 metri lungime si care cantareau peste 150 kg, fiind capabil de a ajunge, în unele cazuri, la o lungime maxima de 4,5 metri si o greutate de 200 kg. Cu toate acestea, în prezent exista putine exemplare mari, din cauza pescuitului excesiv al acestei specii si declinului stocurilor de peste, dimensiunea medie a scazut, desi este înca comun a întâlni exemplare de 2 metri lungime si 125 kg.
Pirarucu are de obicei o culoarea gri deseori întrerupte de pete portocalii pe la sfârsit si mai ales pe abdomen si spate. O alta caracteristica este modul în care respira aer si înghite când se ridica la suprafata în înot , pentru ca trebuie sa apara la suprafata la fiecare 10-20 de minute.

Femela atinge maturitatea sexuala la vârsta de 5 ani, la acest moment este, de obicei de 160 cm lungime. Sezonul de imperechere este din luna decembrie pâna în luna mai . Reproducerea este, de asemenea, legata de perioada de inundatii sezoniere si semi-anuale fluctuatia ulterioara a apei, pentru ca animalul depune ouale între februarie si aprilie, când nivelul apei este mai mic, într-un fel de cuib, de obicei, o vale larga de nisip 50 cm si o adâncime de 15 cm sub apa. În timp ce ouale ajung la maturitate, nivelul apei creste dramatic, astfel încât descendentul nascut are destula hrana pentru subzistenta. Mama este un parinte grijuliu, si îsi protejeaza oauale cu dârjenie.

Cea mai mare felina din lume

Lasand la o parte toate glumele despre placutale si dragutele pisici de casa, cea mai mare felina ''pisica'' din lume este tigrul siberian. Singura populatie salbatica a acestei feline pote fi gasita în nord-estul Chinei, regiunea Amur din Extremul Orient al Rusiei si foarte putine în Coreea de Nord. Populatia totala a tuturor tigrii siberieni, amandoua atât salbatice cat si în programe de reproducere în captivitate este mai mica de 600, clasificânduse ca pericol critic de IUCN. Un mascul adult poate cântari pâna la 320 kg, dar programele recente de reproductie au observat greutatea tigrul siberian la medie 215 kg;. Cu toate acestea tigrul siberien nu este o felina cu care a-ti vrea sa va intalniti intr-o noapte intunecata.

Tigri siberieni se confrunta cu doua amenintari foarte puternice pentru supravietuirea lor dintre care primul este braconajul ilegal. Un tigru se poate vinde pentru pâna la $ 50k pe piata neagra. Este folosit în medicina traditionala chineza pentru oasele sale si alte parti ale corpului, desi nu exista nici o dovada stiintifica ca piesele de tigru au proprietati medicale de vindecare. Atât China si Rusia au instituit masuri de protejare a tigrul siberian, dar sunt necesare mai multe resurse pentru a opri braconajul ilegal. A doua mare amenintare pentru tigrul siberian este distrugerea habitatului. Defrisarile ameninta ca prada cu care tigru supravietuiestesa dispara; mistretul în principal si cerbul. Un tigru ajuns la maturitate pote manca la fel de mult ca 27 kg de carne într-o singura noapte, facând distrugerea habitatelor o problema reala.

Planul Specii de Supravietuire este un program de reproductie a tigrului siberian în captivitate, cu speranta de a ii elibera în cele din urma în salbaticie. Exista peste 200 de tigri implicati în acest program, 160 din ei sunt tigrii siberieni, astfel încât exista un dram de speranta in recuperarea speciei.
Tigrul siberian (Panthera tigris altaica) este o specie rara de tigru, cunoscut, de asemenea, si sub numele de tigrul amur, tigrul coreean, tigrul nord chinezesc sau tigrul manciurian. Cu toate ca în trecut popula Asia centrala si vestica si estul Rusiei acum are un teritoriu de raspândire limitat: regiunea Amur-Ussuri în estul Siberiei unde acum este protejat. Este cel mai mare dintre cele opt subspecii de tigru si cea mai mare felina în viata. Studiul genetic din 2009 a aratat ca tigri siberieni sunt aproape identici cu Tigrul Caspian ,acum o populatie disparuta din vest despre care se credea ca sunt o subspecie distincta. Femelele nasc 2-4 pui, dupa o perioada de gestatie de 104 zile Tigrii sunt vânatori solitari. Puii stau cu mama lor cel mult doi ani, apoi pornesc sa îsi ia în stapânire un teritoriu propriu. Masculii se îndeparteaza de locul unde s-au nascut, însa femelele ramân adesea aproape de teritoriul mamei. Se hranesc cu caprioare, porci salbatici si bivoli. Tigrul este o specie în pericol de disparitie. Tigrul siberian si tigrul chinezesc sunt specii extrem de periclitate, aduse aproape în pragul disparitiei. Usor de recunoscut dupa blana lor vargata, cei mai multi tigri traiesc în paduri sau în zone cu multa iarba. Sunt înotatori puternici si adesea se scalda în lacuri sau râuri. Pâna în ultimele decenii au existat opt subspecii distincte de tigru. La ora actuala au mai ramas însa numai cinci, dintre care tigrul de China se confrunta cu pericolul iminent al disparitiei.
Blana Tigrului Siberian este moderat de groasa, aspra si rara în comparatie cu cea a altor feline care traiesc în fosta Uniune Sovietica. În comparatie cu populatiile vestice acum distruse, haina de iarna si cea de vara a Tigrului Siberian sunt de un contrast puternic fata de alte subspecii. În general blana populatiilor vestice este mai deschisa la culoare si mai uniforma decât cea a populatiilor estice. Blana de vara este aspra în timp ce blana de iarna este mai densa, mai lunga, mai moale si mai matasoasa. Blana de iarna pare adesea destul de neîngrijita pe trunchi, si este semnificativ mai lunga pe cap, aproape acoperind urechile. Mustatile si blana de pe occiput si partea superioara a gâtului sunt de asemenea foarte lungi. Haina de iarna a tigrului are o culoare de fond mai putin luminoasa si ruginita comparativ cu haina de vara. Datorita lungimii blanii de iarna dungile apar mai largi cu un contur mai putin definit. Blana de vara are pe spate o lungime de 15-17 mm, 3 0-50 mm în partea de sus a gâtului, 25-35 mm pe abdomen, 14-16 mm pe coada. Blana de iarna are pe spate 40-50 mm,70-110 mm în partea de sus a gâtului, 70-95 mm pe gât,60-100 mm pe piept si 65-105 mm pe abdomen. Mustatile au 90-115 mm. 

Cel mai mare caine din lume

Cel mai mare caine din lume poate fi masurat in greutate sau de înaltime, asa ca aici este defalcarea în functie de:Greutate
Printre rasele cele mai grele doi in lume sunt Saint Bernard care cântareste între 72 si 110 kg si Mastifful englez, al carui greutate poate fi peste 91 de kilograme. Guiness Book of World Records au descoperit un Mastiff englez pe nume de Zorba, care cântareste aproape 143 kg.
Inaltime
Cea mai înalta rasa de caini din lume, este o remiza între Wolfhound irlandez a carei medie de înaltime este de 90 cm la umar, si Marele Danez, care se ridica la cm între 76 si 100.
Este un confort sa stim, totusi ca, in cea mai mare parte, temperamentul acestor câini de este destul de bun. Great Danes sunt cunoscuti a fi prietenosi, blânzi, bun cu oamenii (inclusiv copii) si alti câini. Wolfhounds irlandez sunt cunoscuti a fi bun la fire, blând, inteligent si bun cu copii. Mastiffii englezi sunt cunoscuti ca fiind câini loiali, devotati familiei si sunt buni caini de paza. Ei sunt, în general, blânzi si buni cu exceptia cazului în care cineva constituie o amenintare imediata pentru familia lor.

Cel mai mare paianjen din lume

Cel mai mare paianjen din lume este Goliat Birdeater Tarantula; este nativ din America de Sud. Acest monstru are o lungime de picior de pâna la 28 de centimetri si poate cântari peste 100 de grame. Este aproximativ de marimea unei farfurii atunci când toate picioarele sunt extinse. Este un paianjen vizuin caruia îi place sa traiasca în gauri de rozatoare, în medii întunecate si umede. În ciuda numelui sau, acest paianjen aproape niciodata nu manânca pasari, dar favorizeaza insecte, broaste, sopârle si la rozatoarele mici. Acesti pradatori devin prada tribului Piaroha în Venezuela, care ii picteaza pe corpurile lor.

Ca si în multe alte specii de paianjen, cel de sex feminin Goliat Birdeater Tarantula poate trai mult mai multi ani decât cel de sex masculin. Femelele traiesc între 6 si 14 ani si barbatii traiesc între 3 si 6 ani. Multi oameni pastreza aceste tarantule ca animale de companie, desi acestea sunt una dintre cele mai agresive specii de tarantula si ar trebui sa fie pastrate de catre proprietarii de paianjen cu experienta. Muscatura lor nu este mai rea decât ca o intepatura de viespe (cu exceptia cazului în care sunteti alergic), dar ne-am putea gasi un pic traumatizati in cazut in care am fi muscati de un paianjen urias. Ce poate fi mai iritant pentru om sunt firele de par scurt, ghimpati care acest paianjen le poate eliberara în mediul sau atunci când este amenintat. Acesti peri au fost comparati cu sentimentul de fibra de sticla pe piele.

O data pe an, femelele depun între 100 si 400 de oua, din care ies puii într-o luna si jumatate pana la doua luni.

Cel mai mare sarpe din lume

Cel mai mare sarpe din lume poate fi masurat prin lungime, circumferinta si masa. Anaconda verzde este cel mai mare sarpe în masa si grosime, cu diametre de pâna la 30 de centimetri si o lungime de pâna la 9 metri. Cele mai multe se cântaresc aproximativ 250 kilograme. Acesta este un pic înfricosatore considerând ca sunt un sarpe acvatic, astfel încât de cele mai multe spre deosebire pe cele pe care le poti vedea, de obicei, anacondele scot doar capul din apa, lasand imaginatiei lungimea ei! Acestea sunt de asemenea, cunoscute pentru ambuscada care o fac prada lor lovindo ca o marioneta de copaci. Anacondele verzi sunt un membru al familiei veninose boa constrictor si se intalneste în fluviul Amazon din America de Sud. Anaconda verde ucide prada prin incolacire in jurul lor si stoarcerepana la moarte, fie prin sufocare sau prin sangerari interne. Ele nu musca, dar si in cazul in care musca uneori, muscaturile lor nu sunt fatale. Ele sunt cunoscute de a mânca peste, pasari si mamifere, inclusiv animale la fel de mari ca si jaguari si crocodili.

De obicei, femelele Anaconda verde se imperecheaza cu mai mult de un mascul în acelasi timp; 2-12 si bobinandu-se într-o minge de împerechere masiv cu masculul, care pot ramâne asa pentru saptamâni. Anaconda verde sunt ovoviviparous, în sensul ca acestea detin oua în interiorul corpului lor pâna când acestia le leapada si dau nastere la 20-30 de pui nascuti vii, care trebuie sa se descurce singuri imediat.

Anaconda verde nu este o specie in pericol de disparitie, însa comertul în pielea lor este ilegal în majoritatea tarilor.

Cea mai mare sarpe din lume ca lungime este pitonul reticularcare ajunge la o lungime de 9,1 metri si abia doar bate la Anaconda verde. Acest sarpe din sud-estul Asiei este mai subtire si traieste in terenuri locuinte, desi îi place sa traiesc în jurul locurilor cu apa. Pitonii reticulari este o specie din familia Pitonilor. Atât anaconda si pitonii ucid prada prin sugrumare, dar principala diferenta dintre aceste doua specii este faptul ca, spre deosebire de Anaconda verde, pithonul reticular este ovipar, în sensul ca ea stabileste oua în afara corpului ei si le protejeaza incolacindu-se în jurul lor. Dieta lor consta mai ales din mamifere si pasari, dar au existat rapoarte de atacuri asupra oamenilor, eventual în aparare. Unul pithon a sufocat un om pana la moarte prin încercarea de a înghiti, pentru ca a inceput cu capul omului si s-a potignit la umerii acestuia.

Pitonii sunt crescuti în Asia de Sud pentru pielea lor si carne, care este considerata o delicatesa în regiune.

Cel mai mare crocodil din lume

Cea mai mare crocodil din lume este crocodilul de apa sarata, gasit în Australia de Nord si Asia de Sud-Est. Un crocodil de apa sarata adult de sex masculin (saltie) poate fi între 5,5 si 6,3 metri lungime si poate cântari pâna la 910 kg sau mai mult. Aproape toate atacurile asupra oamenilor din partea acestui gigant sunt fatale; fie prin înec sau prin strivirea craniului. Oamenii din Australia de Nord le este interzis sa posteze orice fel de semn care ar putea arata ca in acesl corp de apa, lac sau mlastina sau orice ar fi, se afla crocodili de apa sarata. Atacurile sunt rare; cam 1-2 pe an. În Asia de Sud-Est, populatia este raspândita sporadic, fiind foarte amenintat în unele regiuni, cum ar fi Vanuatu, Thailanda, Cambodgia si Vietnam, atacurile sunt rare, sau nedeclarate.

Crocodilii sunt crescuti pentru carnea lor, pielea si ulei. Din pielea crocodilului se fac portofele din piele, genti de mâna, serviete si pantofi de o rezistenta deosebita. Carnea este frageda si albicioasa si cu un gust ca o combinatie între carnea de pui si crab. 

Cel mai mare cal din lume

Cel mai mare cal din lume este Radar, un belgian în Texas. El este de 1.99 de metri din partea de jos a piciorului pana la vârful umarului si cantareste putin peste 1200 de kilograme. El este titularul recordului pentru anul 2007, la varsta de doar 9 ani.

Calul Shire este cel mai mare rasa de cai. Calul Shire este, de asemenea, un tip de cal proiect si a fost folosit pentru a trage greutati înainte de inventarea masinii. Stramos al lor, Marele Cal medieval a fost adus în Anglia de William Cuceritorul în 1066. In mod traditional, rolul lor a fost sa livreze bere din fabrici de bere la pub-uri în jurul Angliei. Deoarece masina a fost probabil mai eficienta decat calul, nevoia de cal Shire a scazut si populatia lor a scazut odata cu ea.

Astazi, caii Shire poate fi vazuti într-o procesiune anuala la curtea Royala în Anglia cunoscuta ca Trooping Color. Ei conduc procesiunea tobosarilor. Ei sunt o rasa care este usor de recunoscut si sunt, probabil, cel mai bine cunoscut pentru "sosete", un fir de par alb, pufos, care se extinde de la genunchi la copitele lor. Sunt cai puternici, robusti cu picioarele drepte si musculoase.

Rasa lor are de a face cu o revenire datorita unor crescatorii din SUA, Canada, si Regatul Unit. Calul Shire este încrucisat in prezent si cu alte rase. Din nou, calul Shire este folosit la câteva fabrici de bere din Marea Britanie care ii folosesc pentru transporta berea pe o raza de km 10.

Bibliogtafie:

http://www.travelers-way.com